Pe vremea lui Brejnev...

...pe o stradă lăturalnică din Moscova, opreste o Volgă neagră din care este aruncat un individ, apoi pleacă în viteză. Ițic, care tocmai trecea pe acolo, se uită la tipul căzut și îl recunoaște pe Ștrul, bătut măr.
- Măi Ștrul, da' ce-ai pățit, măi?
- Nu știu nimic, n-am văzut nimic.
- Măi Ștrul, nu ma cunosti? Eu sint Itic, prietenul tau inca de la gradinita.
- Nu știu nimic, nu cunosc.
- Măi Ștrul  nu știi că noi am fost colegi de bancă la școală, ne-am însurat în aceeași zi, am avut prăvălii pe aceeași stradă...
- Nu știu nimic, n-am văzut nimic, nu cunosc.
- Măi Ștrul, eu sunt Ițic, colegul tău de suferință de la Auschwitz!
- Eee... ce vremuri!