Pe o insulă pustie

Ceaușescu, Brejnev și Nixon naufragiază pe o insulă pustie. Aflaţi pe plajă, Brejnev se erijează în conducător al grupului şi propune ca fiecare să o ia în altă direcţie ca să-şi mărească şansele de a găsi resurse pentru supravieţuire.

Se despart: Brejenv merge ce merge prin pădure, Nixon de-a lungul plajei și Ceaușescu pe cărare, printre stânci. Brejnev dispare în pădure, Nixon face înconjurul insulei... și caută, caută, se uită-n toate părțile, ciuleşte urechile, dar degeaba! Nici urmă de ceva comestibil, cât de cât. 

Într-un final, ajunge într-un luminiş, în care Ceaușescu deja îşi făcea un grătar. Fericit, se duce la el şi îl îmbrăţişează:

- Bravo, Ceaușescule! Măi Nicule, eu întotdeauna te-am admirat. Ştii să te descurci în orice situaţie, se vede că ești oltean. Ce mai, eşti tare! Auzi, între noi fie vorba, mie Brejnev ăsta nu mi-a plăcut niciodată!

- Nu-ţi place, nu mănânci!