Conserve

În anii 80, când România plătea de zor și degeaba ratele la Banca Mondială, lipsa acută de alimente (duse toate la export), de căldură, de curent și alte cele, precum și veșnica pândă a securiștilor ori prezența peste tot a activiștilor (care, de pildă, stăteau la cozile de la magazine doar ca să le-nchidă gura nemulțumiților și facă propagandă), a dus la inventarea de bancuri „codate”, de care un Urmuz ar fi fost foarte mândru. Un exemplu

Am stat azi trei ore la coadă la alimentara din colț. Se dădeau conserve de mumu și zeze. Câte două din fiecare, să ajungă la toată lumea. Când să-mi vină rândul, vânzătoarea a anunțat că nu mai sunt decât conserve de mumu, din care dă câte două, să ajungă, cum spuneam, la toată lumea. Am luat două conserve de mumu și m-am dus acasă, Când le-am deschis, ce credeți că era înăuntru?...
Zeze.