Zaroni, subiect de bancuri

Zăroni, subiect de bancuri

Cică după Festivalul Mondial al Tineretului din 1953 în Parcul Herăstrău (pe atunci se numea Parcul Stalin) a fost adusă la terenul de tenis o bancă mică de tip capcană, de pe care dacă te aşezai cădeai pe spate (picioarele din spate erau făcute din cauciuc mai moale). Celebri tenismeni romani – fraţii Viziru – l-au păcălit pe primul ministru, acesta s-a ridicat şi primul lucru, a zis că trebuie să-l aducă pe prietenul lui ministrul Romulus Zăroni. Zis şi făcut. Acesta a fost invitat la tenis unde a venit cu mare plăcere, doar îl invitase şeful. Era îmbrăcat la ştaif şi cu un baston, iar când s-a aşezat apăsat pe banca buclucaşă, s-a trezit cu cracii în sus şi s-a rostogolit pe spate. În liniştea care a urmat s-au auzit o secvenţă de înjurături neadresate cuiva însă crunte şi toţi au înlemnit, până când Groza a izbucnit într-un hohot de râs, urmat de cascadele celorlalţi. Zăroni, care era totuşi un om plin de tact, a început şi el să râdă examinând banca cu pricina.

Se zice că Petru Groza i-a pus în vedere: “Bine, măi Romică, te-am făcut eu ministru, da’ tre’ să-ţi completezi studiile să-nveţi şi tu, să ai pregătire politică”. Şi-n sfârşit, se prezintă la examen, cu tema ”Formele de guvernământ”. Şi este întrebat cum se cheamă statul sau ţara condusă de un împărat. “împărăţie!”. “Foarte bine. Dar dacă e condusă de un rege, ce formă de guvernământ avem ?” “Regat”. “Bine. Dar dacă n-am mai avea rege, şi Groza ar conduce ţara, ce-ar fi atuncea ?” Atunci, Zaroni răspunse: “Atunci ar fi grozăvie”.

Odată, Zăroni a fost întrebat de Groza câte mere poate să mănânce pe stomacul gol la care primeşte răspuns că zece.

– Eşti prost, i-a replicat Groza, doar unu, ca celelalte găsesc stomacul plin!

Când a venit cineva la el să-i vândă o maşină ca să-i facă reclamă i-a sugerat că dacă pleacă cu ea spre Ploieşti la ora patru ajunge acolo la cinci, la care Zăroni a răspuns că nu are ce să facă la ora cinci la Ploieşti.

La un consiliu de miniştri ar fi venit cu un pantof maro şi unul negru, iar Petru Groza l-a trimis acasă de unde a venit la fel, spunând că acolo a găsit tot unul negru şi unul maro.

La o şedinţă a consiliului de miniştri unde se discuta ceva ultra secret, acelaşi Zăroni a făcut pe el, fiindcă nu avea voie să părăsească sala, dar după o jumătate de oră a primit de acasă pantaloni şi izmene de schimb. Când Groza a întrebat pe mesager de unde au ştiut, acesta a spus că la Europa Liberă s-a anunţat că ministrul Zăroni a făcut pe el şi familia este rugata să-i trimită urgent schimburi.

Unul dintre cei care scorneau foarte multe bancuri pe seama lui Zăroni era Păstorel, iată şi un distih al lui ironizând lipsa studiilor lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Teoharie Georgescu şi Romulus Zăroni.

„Geo, Teo şi Romeo stau pe brânci şi scriu o carte/Amintiri din facultate”.

Mai spune folclorul că Groza l-a invitat pe Păstorel la el în birou şi a trimis după Zăroni, care la vederea lui Păstorel l-a întrebat dacă el face bancuri despre el şi acesta a recunoscut. La care domn demnitar i-a spus supărat:

– Bine, domnule, dar cum îţi permiţi, nu ştii că eu sunt ministru!

Păstorel a cărui minte fugea ca argintul viu, a replicat spre hazul lui Groza:

– Bancul ăsta nu l-am făcut eu, ci domnul Petru GROZA.

Sursa